În urmă cu două milenii, fiecare soldat roman avea un 𝒔𝒊𝒈𝒏𝒂𝒄𝒖𝒍𝒖𝒎, adică o tăbliță de identificare personală. Un fel de 𝑙𝑒𝑔𝑖𝑡𝑖𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑒𝑟𝑣𝑖𝑐𝑖𝑢, din zilele noastre.

Aceste ”legitimații” aveau formă rotundă sau dreptunghiulară și erau fabricate din plumb sau bronz. De obicei, erau puse într-o punguță din piele și atârnate la gât. Bucățile de metal erau inscripționate prin 𝑝𝑜𝑎𝑛𝑠𝑜𝑛𝑎𝑟𝑒 (gravare cu un instrument special numit poanson) și conțineau informații despre numele soldatului, unitatea și subunitatea din care făcea parte, eventual și numele ofițerului care conducea această unitate.

Plăcuțele de bronz puteau fi și sub forma unor tăblițe cu toartă (𝑡𝑎𝑏𝑢𝑙𝑎 𝑎𝑛𝑠𝑎𝑡𝑎), ceea ce le permitea să fie purtate la gât ca un pandantiv, fără a mai fi necesară punguța din piele.

Aceste plăcuțe erau tratate cu 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒𝑟𝑖𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 în legiunile romane. Deși începuturile utilizării lor nu sunt clare, există documente care atestă compoziția, precum și faptul că erau acordate 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ ce se determina dacă persoana respectivă era potrivită pentru a servi în legiune. Într-un document din anul 295, Maximilian de Tebessa, un martir creștin, a fost recrutat împotriva voinței sale. În contextul recrutării, i s-a oferit signaculum, adică însemnul de soldat, pe care el l-a refuzat, motiv pentru care a fost condamnat la moarte.

Totuși, mulți bărbați din vremea Imperiului Roman își doreau să fie legionari și purtau cu mândrie signaculum primit.

𝑽𝒓𝒆𝒕̦𝒊 𝒔𝒂̆ 𝒂𝒗𝒆𝒕̦𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒑𝒓𝒊𝒖𝒍 𝒔𝒊𝒈𝒏𝒂𝒄𝒖𝒍𝒖𝒎, 𝒖𝒏𝒊𝒄 𝒔̦𝒊 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒗𝒂̆ 𝒓𝒆𝒑𝒓𝒆𝒛𝒊𝒏𝒕𝒆? 𝑺𝒆 𝒑𝒐𝒂𝒕𝒆! 𝑽𝒂̆ 𝒊𝒏𝒗𝒊𝒕𝒂̆𝒎 𝒍𝒂 𝑴𝒖𝒛𝒆𝒖𝒍 𝑷𝒓𝒊𝒏𝒄𝒊𝒑𝒊𝒂 – 𝑪𝒂𝒔𝒕𝒓𝒖𝒍 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏 𝑨𝒑𝒖𝒍𝒖𝒎 𝒔𝒂̆ 𝒆𝒙𝒑𝒆𝒓𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒂𝒕̦𝒊 𝒇𝒂𝒃𝒓𝒊𝒄𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒔𝒊𝒈𝒏𝒂𝒄𝒖𝒍𝒖𝒎, 𝒄𝒖 𝒐𝒄𝒂𝒛𝒊𝒂 𝒂𝒕𝒆𝒍𝒊𝒆𝒓𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒔𝒑𝒆𝒄𝒊𝒂𝒍𝒆 𝒅𝒆𝒅𝒊𝒄𝒂𝒕𝒆 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕𝒖𝒊 𝒎𝒆𝒔̦𝒕𝒆𝒔̦𝒖𝒈!