𝑨𝒑𝒓𝒐𝒙𝒊𝒎𝒂𝒕𝒊𝒗 𝒖𝒏 𝒌𝒊𝒍𝒐𝒎𝒆𝒕𝒓𝒖 𝒅𝒆 𝒔𝒂̂𝒓𝒎𝒂̆! 𝑪𝒆𝒍 𝒑𝒖𝒕̦𝒊𝒏 𝟒𝟎𝟎 𝒅𝒆 𝒐𝒓𝒆 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒏𝒄𝒂̆! 𝑃𝑙𝑢𝑠 𝑟𝑎̆𝑏𝑑𝑎𝑟𝑒, 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑖𝑧𝑖𝑒, 𝑚𝑖𝑔𝑎𝑙𝑎̆, 𝑎𝑡𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑚𝑎̂𝑖𝑛𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑜𝑏𝑜𝑠𝑒𝑠𝑐 𝑢𝑠̦𝑜𝑟… 𝐷𝑒 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎 𝑜 𝒍𝒐𝒓𝒊𝒄𝒂 𝒉𝒂𝒎𝒂𝒕𝒂, 𝑐𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑙𝑜𝑛𝑔𝑒𝑣𝑖𝑣 𝑡𝑖𝑝 𝑑𝑒 𝑎𝑟𝑚𝑢𝑟𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑖𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑎 𝑜𝑚𝑒𝑛𝑖𝑟𝑖𝑖.

Și centurionul nostru, 𝐂𝐚𝐢𝐮𝐬 𝐂𝐚𝐬𝐬𝐢𝐮𝐬 𝐏𝐫𝐨𝐜𝐮𝐥𝐞𝐢𝐚𝐧𝐮𝐬, poartă o astfel de armură și chiar a făcut câteva de la zero, așa că l-am considerat cel mai potrivit să ne povestească despre aceasta.

Invenție celtică, 𝒍𝒐𝒓𝒊𝒄𝒂 𝒉𝒂𝒎𝒂𝒕𝒂 este o armură din zale, care a fost preluată de romani, dar și de popoarele din jurul celților, inclusiv de daci. Nu știm exact când a fost inventată, unii spun că probabil prin sec. VII î.Hr, alții spun că prin sec. IV î.Hr., dar știm sigur că în sec. II-III î.Hr. era deja folosită de celți și a fost preluată de romani.

”Este cel mai longeviv tip de armură din istoria omenirii, fiind folosită până la apariția armelor de foc. La romani, era purtată în special de ofițeri, dar și de o parte dintre soldații de rând. Pe teritoriul Daciei, 𝒍𝒐𝒓𝒊𝒄𝒂 𝒉𝒂𝒎𝒂𝒕𝒂 este vizibilă pe monumentul de la Adamclisi, fiind purtată atât de romani, cât și de daci.

Acest tip de armură are mai multe avantaje. Este aerisită și se curăță singură, deoarece zalele se freacă între ele, iar întreținerea și repararea sunt foarte puțin costisitoare. Cel mai important lucru este că asigură o mobilitate mai bună decât orice altă armură, dar protecția este mai redusă decât la alte tipuri de armuri. Pentru protecție suplimentară, sub 𝒍𝒐𝒓𝒊𝒄𝒂 𝒉𝒂𝒎𝒂𝒕𝒂, romanii purtau 𝒔𝒖𝒃𝒂𝒓𝒎𝒂𝒍𝒊𝒂, o vestă din straturi suprapuse de material textil, în special in”, a explicat 𝐂𝐢𝐩𝐫𝐢𝐚𝐧 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐚 (centurionul Caius Cassius Proculeianus), de la 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐏𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐢𝐚 – 𝐂𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 𝐀𝐩𝐮𝐥𝐮𝐦.

El a precizat că, din lumea romană, au fost descoperite doar două astfel de armuri integrale: în Marea Britanie, la Fortul Roman Arbeia de lângă zidul lui Hadrian, respectiv în Germania, la Bonn.

În zilele noastre, armurile din zale sunt foarte populare în rândul reenactorilor, deoarece oferă o bună aerisire și libertate de mișcare, cu toate că au, în medie, 9-10 kilograme. Dar sunt scumpe, așa cum sunt de altfel multe dintre echipamentele folosite în spectacolele de reconstituiri istorice, care sunt realizate manual pentru a fi cât mai aproape de original. O lorica hamata decentă, făcută de indieni, pleacă de la 350-400 de euro, dar prețurile urcă până la 700-800 de euro pentru o armură de calitate superioară, în funcție și de dimensiuni.

E mult, e puțin? Păi, puneți în balanță! Puteți să o cumpărați sau, dacă aveți îndemânare, vă puteți face propria armură din zale și cheltuiți numai pentru materia primă și unelte. Aveți nevoie ”doar” de:

un kilometru de sârmă, din care faceți circa 40.000 de zale cu capetele nituite, să nu se desfacă

cel puțin 3 luni de muncă, câte 4-5 ore în fiecare zi, pentru că e greu de crezut că veți rezista să bateți sârma mai mult de atât

𝐶𝑒 𝑎𝑙𝑒𝑔𝑒𝑡̦𝑖? 𝑂 𝑓𝑎𝑐𝑒𝑡̦𝑖, 𝑜 𝑐𝑢𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑎𝑡̦𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑡𝑜𝑐𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑡̦𝑖 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠 𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑐𝑙𝑢𝑧𝑖𝑎 𝑐𝑎̆ 𝑜 𝑠𝑢𝑏𝑎𝑟𝑚𝑎𝑙𝑖𝑎 𝑣𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑟𝑎̆𝑡𝑎𝑡̦𝑖 𝑠𝑢𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑒… 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛?