𝑰̂𝒏 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒍𝒆 𝒏𝒐𝒂𝒔𝒕𝒓𝒆, 𝒂𝒓 𝒑𝒖𝒕𝒆𝒂 𝒇𝒊 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒊𝒅𝒆𝒓𝒂𝒕𝒆 𝒏𝒊𝒔̦𝒕𝒆 𝒄𝒐𝒍𝒊𝒆𝒓𝒆 𝒔̦𝒊𝒄, 𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂𝒅𝒊𝒎𝒆𝒏𝒔𝒊𝒐𝒏𝒂𝒕𝒆…

𝐷𝑎𝑟 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒 ”𝑏𝑖𝑗𝑢𝑡𝑒𝑟𝑖𝑖” 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑒𝑠𝑐, 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑝𝑡, 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑢𝑛𝑒𝑐𝑎𝑡𝑎̆ 𝑎 𝑡𝑟𝑎𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑠𝑡𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑜𝑟𝑎𝑠̦𝑒𝑙𝑒 𝐼𝑚𝑝𝑒𝑟𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑅𝑜𝑚𝑎𝑛, 𝑑𝑒𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎𝑢 𝑓𝑖 𝑠𝑡𝑎̆𝑝𝑎̂𝑛𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑒𝑖 𝑣𝑖𝑒𝑡̦𝑖.

”Podoabele” acestea erau semnele distinctive pe care le purtau sclavii și prostituatele: colane din fier cu medalioane din bronz, colane din plumb inscripționate, tatuaje sau marcaje cu fierul roșu.

Pe medalioane, de obicei, era trecut un text care menționa proprietarul, îndemnul de a reține fugarul și de a-l înapoia proprietarului, uneori menționându-se și recompensa.

”𝐓𝐄𝐍𝐄𝐌𝐄𝐍𝐄 𝐅𝐔𝐆𝐈𝐀 𝐄𝐓 𝐑𝐄𝐕𝐎𝐂𝐀𝐌𝐄 𝐀𝐃 𝐃𝐎𝐌𝐍𝐕𝐌 𝐄𝐕 𝐕𝐈𝐕𝐄𝐍𝐓𝐈𝐕𝐌 𝐈𝐍 𝐀𝐑𝐀 𝐂𝐀𝐋𝐋𝐈𝐒𝐓𝐈” (Ține-mă să nu fug și înapoiază-mă stăpânului meu Viventius din orașul Callisto)

”𝐅𝐕𝐆𝐈 𝐓𝐄𝐍𝐄𝐌𝐄 𝐂𝐕𝐌 𝐑𝐄𝐕𝐎𝐂𝐕𝐕𝐄𝐑𝐈𝐒 𝐌𝐄 𝐃(𝐎𝐌𝐈𝐍𝐎)𝐌(𝐄𝐎) 𝐙𝐎𝐍𝐈𝐍𝐎 𝐀𝐂𝐂𝐈𝐏𝐈𝐒 𝐒𝐎𝐋𝐈𝐃𝐕𝐌” (Reține-mă, am fugit, înapoiază-mă stăpânului meu Zoninus (și) vei primi un solidum)

”𝐌𝐄𝐑𝐕𝐒 𝐒𝐄𝐑𝐕𝐕𝐒 𝐈𝐕𝐋𝐈𝐈 𝐓𝐄𝐍𝐄𝐌𝐄 𝐐𝐕𝐈𝐀 𝐅(𝐕𝐆𝐈)𝐓𝐄 𝐑𝐄𝐕𝐎𝐂𝐀 𝐌𝐄 𝐃𝐀 𝐃𝐎𝐌𝐈𝐍𝐕𝐌 𝐌𝐄𝐕𝐌 𝐈𝐕𝐋𝐈𝐕𝐌 𝐈𝐍 𝐎𝐏𝐏𝐈(𝐃𝐕𝐌) 𝐓𝐕𝐒𝐂𝐎𝐋𝐎” (Sunt Merus, sclavul lui Iulius, reține-mă, căci am fugit, și da-mă stăpânului meu Iulius în satul Tusculum)

”𝐀𝐃𝐕𝐋𝐓𝐄𝐑𝐀 𝐌𝐄𝐑𝐄𝐓𝐑𝐈𝐗 𝐓𝐄𝐍𝐄 𝐐𝐕𝐈𝐀 𝐅𝐕𝐆𝐈𝐕𝐈 𝐃𝐄 𝐁𝐕𝐋𝐋𝐀 𝐑𝐄𝐆𝐈𝐀” (Prostituată adulteră. Reține. A fugit din Bula Regia)

𝑽-𝒂𝒎 𝒕𝒖𝒍𝒃𝒖𝒓𝒂𝒕 𝒑𝒖𝒕̦𝒊𝒏? Să vă reamintim atunci că multe din marile imperii ale omenirii au fost construite pe spatele sclavilor, iar Imperiul Roman nu a făcut excepție.

Cea mai grea era viața sclavilor care munceau în mine sau în ferme, însă pentru cei care lucrau în castre sau în orașe traiul era mai blând, ei putând fi: bucătari, frizeri, zidari, casieri, bibliotecari… Practic, cu cât erau mai calificați, cu atât viața lor era mai bună. 𝐷𝑎𝑐𝑎̆ 𝑎𝑣𝑒𝑎𝑢 𝑛𝑜𝑟𝑜𝑐 𝑑𝑒 𝑢𝑛 𝑠𝑡𝑎̆𝑝𝑎̂𝑛 𝑏𝑢𝑛 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑙 𝑠𝑒𝑟𝑣𝑒𝑎𝑢 𝑠𝑢𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑠̦𝑖 𝑑𝑒 𝑏𝑖𝑛𝑒, 𝑠𝑐𝑙𝑎𝑣𝑖𝑖 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎𝑢 𝑓𝑖 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑒𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑎𝑡̦𝑖. Atunci, 𝒔𝒄𝒂̆𝒑𝒂𝒖 𝒔̦𝒊 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒍𝒊𝒆𝒓𝒆𝒍𝒆 𝒄𝒖 𝒊𝒏𝒔𝒄𝒓𝒊𝒑𝒕̦𝒊𝒊, 𝒑𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒏𝒖-𝒔̦𝒊 𝒅𝒐𝒓𝒊𝒔𝒆𝒓𝒂̆ 𝒗𝒓𝒆𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆ 𝒔𝒂̆ 𝒍𝒆 𝒑𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆!