Ziua de 26 august este dedicată, pe plan internațional, prietenilor noștri devotați, 𝒄𝒂̂𝒊𝒏𝒊𝒊. Nu știm cu certitudine când au fost domesticiți primii câini, dar cercetătorii cad de acord că acest lucru s-a întâmplat în urmă cu mai bine de 10.000 de ani.

Știm însă că 𝒓𝒐𝒎𝒂𝒏𝒊𝒊 𝒂𝒗𝒆𝒂𝒖 𝒄𝒂̂𝒊𝒏𝒊 𝒄𝒂 𝒂𝒏𝒊𝒎𝒂𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒂𝒏𝒊𝒆 și că aceștia erau o prezență firească în castrele și orașele romane.

Avem dovada chiar în 𝐂𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧 𝐀𝐩𝐮𝐥𝐮𝐦. După două milenii, încă putem vedea pe pardoseala 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐏𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐢𝐚, amprentele câinilor ce se plimbau printre muncitorii care ridicau castrul.

Dar 𝒐𝒂𝒓𝒆 𝒄𝒂̂𝒕 𝒅𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕 𝒊̂𝒔̦𝒊 𝒊𝒖𝒃𝒆𝒂𝒖 𝒓𝒐𝒎𝒂𝒏𝒊𝒊 𝒄𝒂̂𝒊𝒏𝒊𝒊? Răspunsul este simplu: 𝒇𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆, 𝒇𝒐𝒂𝒓𝒕𝒆 𝒎𝒖𝒍𝒕. Atât de mult încât le dedicau epitafuri și îi reprezentau în artă (mozaicuri, picturi, sculpturi etc.).

La fel ca astăzi, pentru a fi înapoiați stăpânilor în caz că se pierdeau, unii câini aveau la gât medalioane (𝒔𝒊𝒈𝒏𝒂𝒄𝒖𝒍𝒖𝒎), pe care era trecut numele și orașul stăpânului.

Unii dintre romani nu ezitau să își exprime sentimentele față de prietenii lor necuvântători. În acest sens, avem epitaful unui câine care arată marea dragoste a stăpânului pentru acesta: ”𝐿𝑎 𝑓𝑒𝑙 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑐𝑢𝑚 𝑐𝑖𝑛𝑐𝑖𝑠𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑐𝑒 𝑎𝑛𝑖, 𝑐𝑢 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖 𝑑𝑒 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒 𝑖̂𝑛 𝑜𝑐ℎ𝑖, 𝑡𝑒-𝑎𝑚 𝑝𝑢𝑟𝑡𝑎𝑡 𝑝𝑒 𝑏𝑟𝑎𝑡̦𝑒 𝑎𝑑𝑢𝑐𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑠𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆, 𝑎𝑐𝑢𝑚, 𝑐𝑢 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑖𝑠𝑡𝑒𝑡̦𝑒, 𝑡𝑒 𝑝𝑜𝑟𝑡 𝑖̂𝑛𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑚𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡. 𝐷𝑒 𝑎𝑐𝑢𝑚, 𝑃𝑎𝑡𝑟𝑖𝑐𝑖𝑢𝑠, 𝑛𝑢 𝑜 𝑠𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑎𝑖 𝑚𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑎̆𝑟𝑢𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑛𝑢 𝑣𝑒𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑑𝑜𝑟𝑚𝑖 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑖𝑡 𝑙𝑎 𝑝𝑖𝑒𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢. 𝐴𝑖 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑢𝑛 𝑐𝑎̂𝑖𝑛𝑒 𝑏𝑢𝑛 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑝𝑢𝑛 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑚𝑎𝑟𝑚𝑢𝑟𝑎̆, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑣𝑜𝑚 𝑓𝑖 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑢𝑛𝑎̆ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑜𝑡𝑑𝑒𝑎𝑢𝑛𝑎 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑣𝑜𝑖 𝑚𝑢𝑟𝑖. 𝐴𝑖 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑜𝑚 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑙𝑖𝑔𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑡𝑎, 𝑐𝑒 𝑎𝑛𝑖𝑚𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑎𝑛𝑖𝑒 𝑎𝑚 𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑢𝑡! 𝑇𝑢, 𝑑𝑢𝑙𝑐𝑒 𝑃𝑎𝑡𝑟𝑖𝑐𝑖𝑢𝑠, 𝑎𝑣𝑒𝑎𝑖 𝑜𝑏𝑖𝑐𝑒𝑖𝑢𝑙 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑡𝑎𝑖 𝑐𝑢 𝑛𝑜𝑖 𝑙𝑎 𝑚𝑎𝑠𝑎̆ 𝑠̦𝑖 𝑐𝑢 𝑐𝑎𝑛𝑑𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑚𝑖 𝑐𝑒𝑟𝑒𝑎𝑖 𝑠𝑎̆-𝑡̦𝑖 𝑑𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑠𝑡𝑎̆𝑡𝑒𝑎𝑖 𝑙𝑎 𝑚𝑖𝑛𝑒 𝑖̂𝑛 𝑝𝑜𝑎𝑙𝑎̆. 𝐸𝑟𝑎𝑖 𝑜𝑏𝑖𝑠̦𝑛𝑢𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑖𝑛𝑔𝑖 𝑐𝑢 𝑙𝑖𝑚𝑏𝑎 𝑡𝑎 𝑙𝑎𝑐𝑜𝑚𝑎̆ 𝑐𝑢𝑝𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡̦𝑖-𝑜 𝑡̦𝑖𝑛𝑒𝑎𝑚 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑜𝑡𝑑𝑒𝑎𝑢𝑛𝑎 𝑑𝑎̂𝑛𝑑 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑎𝑑𝑎̆ 𝑖̂𝑡̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑖𝑛𝑎𝑖 𝑠𝑡𝑎̆𝑝𝑎̂𝑛𝑢𝑙 𝑜𝑏𝑜𝑠𝑖𝑡.”

La Pompei, s-a găsit un schelet de câine cu o zgardă a cărui medalion poartă inscripția în care stăpânul mulțumește câinelui că l-a salvat de la atacul unui lup.

Sursele istorice ne prezintă mai multe 𝑡𝑖𝑝𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑟𝑎𝑠𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑎̂𝑖𝑛𝑖 𝑖̂𝑛 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑎̆.

𝐂𝐲𝐧𝐞𝐠𝐞𝐭𝐢𝐜𝐨𝐧-ul vorbește despre:

       𝑪𝒂𝒏𝒊𝒔 𝑽𝒆𝒓𝒕𝒓𝒂𝒈𝒗𝒔 care este un ogar, câine folosit la vânătoare și în cursele de câini.

       𝑪𝒂𝒏𝒊𝒔 𝑴𝒆𝒍𝒊𝒕𝒂𝒆 (𝑴𝒆𝒍𝒊𝒕𝒂𝒏𝒗𝒔) câine maltez, animal de companie purtat de obicei în brațe, la fel ca Bichon-ul de astăzi.

       𝑪𝒂𝒏𝒊𝒔 𝑴𝒐𝒍𝒐𝒔𝒔𝒗𝒔 este câine de luptă, asemănător cu Cane Corso din zilele noastre.

𝐏𝐨𝐥𝐲𝐝𝐢𝐯𝐬 grupează câinii în patru clase:

       𝑪𝒂𝒏𝒊𝒔 𝑷𝒗𝒈𝒏𝒂𝒙, câine de luptă folosit atât în război, cât și în luptele din arenă.

       𝑪𝒂𝒏𝒊𝒔 𝑽𝒊𝒍𝒍𝒂𝒕𝒊𝒄𝒗𝒔, câine de pază.

       𝑪𝒂𝒏𝒊𝒔 𝑵𝒂𝒓𝒆 𝑺𝒂𝒈𝒂𝒄𝒆𝒔, câine de luat urma.

       𝑪𝒂𝒏𝒊𝒔 𝑷𝒆𝒅𝒊𝒃𝒗𝒔 𝑪𝒍𝒆𝒓𝒆𝒔, câine de vânătoare.