Orar: L-D: 09.00-19.00 (1 mai - 30 sept) / 09.00-17.00 (1 oct - 30 apr)

”Deciziile de pensionare” ale soldaților romani

Dacă în perioada în care erau în activitate soldații romani purtau 𝒔𝒊𝒈𝒏𝒂𝒄𝒖𝒍𝒖𝒎, care pe lângă alte semnificații poate fi interpretat ca un fel de ”𝑙𝑒𝑔𝑖𝑡𝑖𝑚𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑒𝑟𝑣𝑖𝑐𝑖𝑢”, la terminarea ”𝑟𝑎𝑝𝑜𝑟𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑎̆” unii dintre ei primeau o 𝒅𝒊𝒑𝒍𝒐𝒎𝒂̆ 𝒎𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒓𝒂̆, care ținea loc de 𝒅𝒆𝒄𝒊𝒛𝒊𝒆 𝒅𝒆 𝒑𝒆𝒏𝒔𝒊𝒐𝒏𝒂𝒓𝒆, 𝒃𝒓𝒆𝒗𝒆𝒕 𝒎𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒓 𝒔̦𝒊 𝒄𝒆𝒕𝒊𝒇𝒊𝒄𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒄𝒆𝒕𝒂̆𝒕̦𝒆𝒏𝒊𝒆, dacă e să ne raportăm la documentele zilelor noastre.
🪔 Nu este greu de ghicit că această diplomă militară era 𝑒𝑥𝑡𝑟𝑒𝑚 𝑑𝑒 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎̆ pentru soldații care își încheiau cariera și era păstrată cu sfințenie, de obicei în 𝐚𝐥𝐭𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐞𝐢, deoarece cuprindea date legate de activitatea lor ca soldați, dar și 𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 de care se bucurau după pensionare.
𝑫𝒊𝒑𝒍𝒐𝒎𝒂 𝒆𝒓𝒂 𝒅𝒊𝒏 𝒃𝒓𝒐𝒏𝒛 𝒔̦𝒊 𝒆𝒓𝒂 𝒄𝒐𝒎𝒑𝒖𝒔𝒂̆ 𝒅𝒊𝒏 𝒅𝒐𝒖𝒂̆ 𝒇𝒐𝒊, ce puteau fi legate și sigilate, fiind acordată soldaților profesioniști ai armatei romane, inclusiv soldaților auxiliari care erau recrutați din rândul celor care nu erau cetățeni romani: fie locuiau în imperiu, dar nu erau cetățeni, fie proveneau din provinciile nou cucerite, din regate clientelare sau din rândul aliaților.
🛡️ Cu siguranță, au existat și daci care au primit astfel de diplome militare. După cucerirea Daciei, au fost recrutați și localnici dispuși să lupte pentru gloria Romei. 𝑪𝒆𝒂 𝒎𝒂𝒊 𝒄𝒆𝒍𝒆𝒃𝒓𝒂̆ 𝒄𝒐𝒉𝒐𝒓𝒕𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒅𝒂𝒄𝒊 𝒅𝒆𝒗𝒆𝒏𝒊𝒕̦𝒊 𝒔𝒐𝒍𝒅𝒂𝒕̦𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒇𝒆𝒔𝒊𝒐𝒏𝒊𝒔̦𝒕𝒊 𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝑪𝒐𝒉𝒐𝒓𝒔 𝑷𝒓𝒊𝒎𝒂 𝑨𝒆𝒍𝒊𝒂 𝑫𝒂𝒄𝒐𝒓𝒖𝒎 𝑴𝒊𝒍𝒍𝒊𝒂𝒓𝒊𝒂, 𝒄𝒂𝒏𝒕𝒐𝒏𝒂𝒕𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝑩𝒓𝒆𝒕𝒂𝒏𝒏𝒊𝒂, 𝒍𝒂 𝒛𝒊𝒅𝒖𝒍 𝒍𝒖𝒊 𝑯𝒂𝒅𝒓𝒊𝒂𝒏.
.
𝐂𝐞 𝐞𝐫𝐚 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐬 𝐩𝐞 𝐨 𝐝𝐢𝐩𝐥𝐨𝐦𝐚̆ 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐫𝐚̆
.
▪️ Pe prima pagină, pe exterior, erau trecute numele martorilor, diploma fiind 𝒔𝒊𝒈𝒊𝒍𝒂𝒕𝒂̆ cu pecețile lor. Pentru ca sigiliile să nu se deterioreze, acestea erau protejate de o bucată de metal rotunjită, aplicată pe diploma din bronz.
▪️ Pe interior, pe prima pagină, se grava: numele și titulatura completă a împăratului în funcție, unitatea militară din care făcea parte soldatul, locul unde și-a desfășurat activitatea și faptul că i se oferea 𝐄𝐦𝐞𝐫𝐢𝐭𝐚 𝐒𝐭𝐢𝐩𝐞𝐧𝐝𝐢𝐚, un fel de pensie.
De fapt, era un fel de 𝒑𝒆𝒏𝒔𝒊𝒆 𝒇𝒂𝒄𝒖𝒍𝒕𝒂𝒕𝒊𝒗𝒂̆ din zilele noastre. Mai exact, soldații romani primeau un salariu la 3 luni, dar o parte din bani se reținea și se păstra în castru. Toată diferența de bani îi era dată, la final, legionarului care se pensiona. Și se strângeau ceva bani, dat fiind faptul că 𝐝𝐮𝐫𝐚𝐭𝐚 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢𝐜𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐫 era de 25 de ani pentru cetățenii romani și 30 de ani pentru soldații auxiliari.
Pentru aceștia din urmă, cel mai important era faptul că pe diplomă era menționat că primeau 𝒄𝒆𝒕𝒂̆𝒕̦𝒆𝒏𝒊𝒂 𝒓𝒐𝒎𝒂𝒏𝒂̆. Astfel, ei aveau 𝑎𝑐𝑒𝑙𝑒𝑎𝑠̦𝑖 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑐𝑎 𝑜𝑟𝑖𝑐𝑒 𝑐𝑒𝑡𝑎̆𝑡̦𝑒𝑎𝑛 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛. De exemplu, dacă erau judecați se aplicau legile romane, nu cele locale care puteau fi mai dure, iar în cazurile foarte importante puteau să fie judecați doar de împărat. De asemenea, aveau dreptul de a se stabili unde doreau în imperiu și 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒𝑎𝑢 𝑔𝑟𝑎𝑡𝑖𝑠 𝑜 𝑏𝑢𝑐𝑎𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑒𝑛 din partea armatei. Totodată, copiii lor aveau cetățenie romană.
▪️ Pe cea de-a doua pagină interioară erau trecuți consulii în timpul cărora s-a oferit cetățenia, numele soldatului, de obicei și al tatălui. Tot aici era trecut și locul unde se ținea o dublură a diplomei militare astfel încât, în cazul în care era pierdută, legionarul să poată primi o copie. Toate dublurile se țineau la Roma, în temple. De obicei, erau afișate public.
𝑵𝒖-𝒊 𝒂𝒔̦𝒂 𝒄𝒂̆ 𝒆 𝒇𝒂𝒔𝒄𝒊𝒏𝒂𝒏𝒕 𝒄𝒖𝒎 𝒔𝒆 𝒈𝒂̂𝒏𝒅𝒆𝒂𝒖 𝒓𝒐𝒎𝒂𝒏𝒊𝒊 𝒍𝒂 𝒕𝒐𝒂𝒕𝒆 𝒅𝒆𝒕𝒂𝒍𝒊𝒊𝒍𝒆?
🏛️ O astfel de 𝒅𝒊𝒑𝒍𝒐𝒎𝒂̆ 𝒎𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒓𝒂̆ 𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒐𝒑𝒆𝒓𝒊𝒕𝒂̆ 𝒓𝒆𝒄𝒆𝒏𝒕 𝒔̦𝒊 𝒑𝒆 𝒕𝒆𝒓𝒊𝒕𝒐𝒓𝒊𝒖𝒍 𝒇𝒐𝒔𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒐𝒓𝒂𝒔̦ 𝑨𝒑𝒖𝒍𝒖𝒎 care, deși nu este completă, oferă informații foarte importante. Cu detalii despre această descoperire, vom reveni.
În 𝑴𝒖𝒛𝒆𝒖𝒍 𝑷𝒓𝒊𝒏𝒄𝒊𝒑𝒊𝒂, puteți însă vedea o diplomă completă, replică după modelul unei diplome romane din care s-au păstrat ambele foi, descoperită pe teritoriul fostului oraș roman 𝑷𝒐𝒓𝒐𝒍𝒊𝒔𝒔𝒖𝒎 (comuna Moigrad, județul Sălaj). Această diplomă este extrem de importantă, deoarece menționează pentru prima dată numele provinciei Dacia.

Post a comment