𝐇𝐞𝐫𝐜𝐮𝐥𝐚𝐧𝐮𝐬

.

Pe o cărămidă romană 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒐𝒑𝒆𝒓𝒊𝒕𝒂̆ 𝒍𝒂 𝑨𝒑𝒖𝒍𝒖𝒎, în 𝑝𝑟𝑎𝑒𝑡𝑜𝑟𝑖𝑢𝑚 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑙𝑎𝑟𝑖𝑠 (palatul guvernatorilor), apare incizat un personaj masculin care ține în mâna stângă un trident, iar în dreapta o plasa de pescar stilizată. Pe umărul stâng este reprezentată apărătoarea supraînălțată de la o 𝑚𝑎𝑛𝑖𝑐𝑎, armura segmentată pentru braț (confecționată din piele sau metal).

Deasupra personajului este inscripționat numele 𝐇𝐄𝐑𝐂𝐕𝐋𝐀𝐍𝐕𝐒. Personajul cu acest nume este cel mai probabil un gladiator din categoria 𝑟𝑒𝑡𝑖𝑎𝑟𝑖𝑢𝑠 (luptător cu trident și plasă). În zona brațului drept apare, greu vizibilă, ștampila tegulară a unității militare 𝑁(𝑢𝑚𝑒𝑟𝑢𝑠) 𝑠𝑖𝑛𝑔(𝑢𝑙𝑎𝑟𝑖𝑢𝑚) care, alături de 𝑒𝑞𝑢𝑖𝑡𝑒𝑠 și 𝑝𝑒𝑑𝑖𝑡𝑒𝑠 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑙𝑎𝑟𝑒𝑠, asigura paza guvernatorilor cu sediul la 𝑨𝒑𝒖𝒍𝒖𝒎.

Cărămida, cam de dimensiunile unei cutii mari de pizza (scuzați comparația, dacă vă este foame ), a fost datată în perioada sec. II – III d. Hr. și se află în colecția 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑁𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑑𝑒 𝐼𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑒𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝐵𝑢𝑐𝑢𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑖.

.

𝐀𝐮𝐫𝐞𝐥𝐢𝐮𝐬 𝐌𝐚𝐫𝐭𝐢𝐚𝐧𝐮𝐬

.

O altă descoperire importantă, care plasează gladiatorii în 𝑨𝒑𝒖𝒍𝒖𝒎, a fost făcută în anul 2011, chiar în 𝒄𝒂𝒔𝒕𝒓𝒖𝒍 𝑳𝒆𝒈𝒊𝒖𝒏𝒊𝒊 𝒂 𝑿𝑰𝑰𝑰-𝒂 𝑮𝒆𝒎𝒊𝒏𝒂. Este vorba despre un relief votiv din marmură consacrat lui 𝐌𝐚𝐫𝐭𝐞, de către un arbitru secund de gladiatori.

Inscripția spune: AVR(ELIVS) MARTIANVS SECVNDA RVDIS POSV(I)T V(O)T(VM) L(I)B(ENS) – 𝐴𝑢𝑟𝑒𝑙𝑖𝑢𝑠 𝑀𝑎𝑟𝑡𝑖𝑎𝑛𝑢𝑠, 𝑎𝑟𝑏𝑖𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑒𝑐𝑢𝑛𝑑 𝑑𝑒 𝑔𝑙𝑎𝑑𝑖𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖 (𝑠𝑒𝑐𝑢𝑛𝑑𝑎 𝑟𝑢𝑑𝑖𝑠), 𝑎 𝑝𝑢𝑠 𝑜𝑓𝑟𝑎𝑛𝑑𝑎 𝑐𝑢 𝑏𝑢𝑐𝑢𝑟𝑖𝑒.

Piesa constituie 𝒐 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒐𝒑𝒆𝒓𝒊𝒓𝒆 𝒔𝒑𝒆𝒄𝒊𝒂𝒍𝒂̆, 𝒊̂𝒏𝒕𝒓𝒖𝒄𝒂̂𝒕 𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒑𝒓𝒊𝒏𝒕𝒓𝒆 𝒑𝒖𝒕̧𝒊𝒏𝒆𝒍𝒆 𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒑𝒂̆𝒔𝒕𝒓𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒊̂𝒏𝒄𝒂̆ 𝒖𝒓𝒎𝒆𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒄𝒖𝒍𝒐𝒂𝒓𝒆. Zeul Marte ţine o lance, iar la picioare se află un scut. Pe cap are un coif, iar pe piept o platoşă de paradă.

Datată la sfârșitul sec. II d. Hr. – începutul sec. III d. Hr., piesa este mare, foarte frumoasă și bine conservată. O puteți vedea în 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑁𝑎𝑡̧𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑈𝑛𝑖𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝐴𝑙𝑏𝑎 𝐼𝑢𝑙𝑖𝑎, la parter, în lapidarium.

.

𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐞𝐫𝐚𝐮 𝐠𝐥𝐚𝐝𝐢𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢?

.

𝑮𝒍𝒂𝒅𝒊𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊𝒊 proveneau din rândurile sclavilor, prizonierilor de război sau criminalilor condamnați, dar succesul în arenă le putea aduce faima și un anumit grad de respect. Existau, de asemenea, voluntari liberi care se angajau ca gladiatori din dorința de faimă și avere. 𝑬𝒍𝒊𝒃𝒆𝒓𝒂𝒓𝒆𝒂 formală a unui gladiator se făcea prin acordarea unei mici săbii de lemn, cunoscută sub numele de 𝑟𝑢𝑑𝑖𝑠. Împăratul sau organizatorii jocurilor aveau autoritatea de a elibera gladiatori. Uneori, mulțimea din arenă putea cere eliberarea unui gladiator deosebit de îndrăgit sau impresionant.

Pe măsură ce Imperiul Roman se apropia de apogeu, spectacolele cu gladiatori au început să piardă din popularitate și, în cele din urmă, au dispărut. Costurile organizării spectacolelor de gladiatori erau ridicate, iar resursele imperiului erau tot mai limitate din cauza crizelor economice și a instabilității politice. Criticile venite din partea filosofilor și elitelor asupra cruzimii excesive din arene au început să influențeze percepția publică. Odată cu răspândirea creștinismului, valorile morale ale societății romane au început să se schimbe semnificativ. Împăratul 𝐇𝐨𝐧𝐨𝐫𝐢𝐮𝐬 a emis, în 404 d. Hr., o interdicție definitivă asupra luptelor de gladiatori. 𝑮𝒍𝒂𝒅𝒊𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒓𝒂̆𝒎𝒂̂𝒏 𝒊̂𝒏𝒔𝒂̆ 𝒔𝒊𝒎𝒃𝒐𝒍𝒖𝒓𝒊 𝒂𝒍𝒆 𝒄𝒖𝒓𝒂𝒋𝒖𝒍𝒖𝒊, 𝒔𝒖𝒑𝒓𝒂𝒗𝒊𝒆𝒕̦𝒖𝒊𝒓𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒕𝒆𝒏𝒂𝒄𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒊 într-o lume adesea brutală și nemiloasă.