Cei mai mulți dintre noi am simțit, măcar o dată în viață, că un anumit obiect pe care l-am avut asupra noastră 𝒏𝒆-𝒂 𝒑𝒖𝒓𝒕𝒂𝒕 𝒏𝒐𝒓𝒐𝒄 sau 𝒏𝒆-𝒂 𝒑𝒓𝒐𝒕𝒆𝒋𝒂𝒕 de un potențial rău. Poate fi vorba despre o cruciuliță, o piatră semiprețioasă, o monedă, un inel, o brățară sau, pentru un student, chiar o pereche de șosete pe care a purtat-o când a luat primul 10 la un examen.

Exact ca noi, romanii credeau în puterea anumitor obiecte de a proteja și, tot ca noi, primii la care se gândeau erau copiii. Înainte de vârsta maturității, aceștia purtau semne distinctive: băieții purtau o 𝑏𝑢𝑙𝑙𝑎 și fetele purtau o 𝑙𝑢𝑛𝑢𝑙𝑎.

Acestea erau, de fapt, niște pandantive realizate în special din metal și aveau rolul 𝒔𝒂̆ 𝒊̂𝒊 𝒑𝒓𝒐𝒕𝒆𝒋𝒆𝒛𝒆 𝒑𝒆 𝒎𝒊𝒄𝒊𝒊 𝒓𝒐𝒎𝒂𝒏𝒊 𝒅𝒆 𝒅𝒆𝒐𝒄𝒉𝒊, 𝒃𝒍𝒆𝒔𝒕𝒆𝒎𝒆, 𝒇𝒂𝒓𝒎𝒆𝒄𝒆, practic de orice li s-ar fi putut întâmpla rău. În 𝑏𝑢𝑙𝑙𝑎 se păstra o amuletă, de obicei un 𝑝ℎ𝑎𝑙𝑙𝑢𝑠. Astfel de pandantive au fost descoperite și pe teritoriul fostului 𝑨𝒑𝒖𝒍𝒖𝒎.

Dacă vreți să vedeți cum arătau original astfel de pandantive, dar și reconstituiri actuale ale acestora, trebuie doar să treceți pragul 𝑴𝒖𝒛𝒆𝒖𝒍𝒖𝒊 𝑷𝒓𝒊𝒏𝒄𝒊𝒑𝒊𝒂 din Cetatea Alba Iulia!

La pandantiv se renunța atunci când purtătorul atingea 𝒗𝒂̂𝒓𝒔𝒕𝒂 𝒎𝒂𝒕𝒖𝒓𝒊𝒕𝒂̆𝒕̦𝒊𝒊 – 16 ani, în cazul băieților – sau 𝒊̂𝒏𝒂𝒊𝒏𝒕𝒆 𝒅𝒆 𝒄𝒂̆𝒔𝒂̆𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆, în cazul fetelor. În acel moment, în cadrul unei ceremonii de familie, 𝑏𝑢𝑙𝑙𝑎 sau 𝑙𝑢𝑛𝑢𝑙𝑎 erau depuse în altarul zeităților casei.

Uneori, în cazul marilor generali sau conducători de armate, cărora li se oferea o ceremonie pentru un triumf, aceștia purtau în timpul ceremoniei bulla din copilărie pentru a-i feri de invidia celorlalți și de supărarea unor zei.